Meridianele energetice și punctele de acupunctură
Fiecare meridian controlează câte o funcție și/sau câte un organ. Denumirea meridianelor a fost stabilită în funcție de acestea:
- meridianul ficatului
- meridianul plămânului
- meridianul splinei-pancreas
- meridianul cordului
- meridianul rinichiului
- meridianul stomacului
- meridianul intestinului subțire
- meridianul intestinului gros
- meridianul vezicii biliare
- meridianul vezicii urinare
- meridianul celor trei focare – superior, mijlociu și inferior
- meridianul vase-sex
Cele două meridiane nepereche sunt meridianul guvernor și cel de concepție și sunt răspunzătoare de întreținerea și transportul informației la nivelul ADN-ului și ARN-ului.
La nivelul pielii, de-a lungul meridianelor se află punctele de acupunctură sau acupunctele. Un punct poate să acționeze asupra mai multor organe sau funcții din organism. Prin stimularea lor se controlează și se dirijează circulația energiei în organism. Marea majoritate a acestora sunt situate de-a lungul meridianelor, însă există câteva acupuncte situate în afara lor. Ele se numesc puncte extrameridiene și importanța lor este mult mai mare pentru că sunt legate de meridianele interne și acționează direct asupra matricei energetice a organismului. Pentru fiecare afecțiune există un tipar specific de blocare a acupunctelor și există câteva puncte care devin active doar în momentul în care organismul se îmbolnăvește. Acupunctura tradițională chineză a identificat 365 de acupuncte, însă unele tratate tibetane menționează un număr de aproximativ 4.000 de acupuncte. Suprafața acestora este de 2 mm pătrați la nivelul pielii și au forma unui trunchi de con cu baza mare în adâncimea pielii. Pot fi stimulate prin presiune mecanică, curent electric, undă de lumină, căldură sau unde sonore.
Introducerea acelor în piele nu este dureroasă pentru că vârful acului este sferic și nu există terminații nervoase în punctul de acupunctură. În timpul înțepării punctul începe să transmită un flux de informații bidirecțional: energetic către organul afectat și prin circuitul sistemului nervos către creier, care „comandă” organului afectat să înceapă procesul de vindecare. În medie o ședință de acupunctură durează 11 de minute.
Transmiterea fluxului de informații se desfășoară pe toată durata ședinței de acupunctură și continuă până la următoarea ședință. De aceea este important să nu fie întrerupt tratamentul, creierul coordonând procesele de vindecare conform ultimelor indicații date de către medicul acupunctor.
Nu există sângerare în momentul scoaterii acelor, decât dacă în organul corespunzător punctului sau pe meridianul de care aparține punctul respectiv există sânge stagnant care trebuie eliminat. În acest caz apar la scoaterea acului câteva picături de sânge.
Acele pentru acupunctură sunt fabricate din cupru, argint, aur, platină. În România cele mai folosite sunt cele din argint și oțel inoxidabil. Cu cât este mai nobil metalul, cu atât sunt mai clare informațiile transmise.